Alergam de multă vreme prin pădurile din jurul Bistriței. Acolo îmi petreceam diminețile, alteori serile. Acolo, la marginea pădurii, vedeam răsăritul, iar de acolo, apusul avea un farmec aparte...

Mi-a venit o idee: să alerg prin toate pădurile județului. Am inițiat acțiunea și… împreună cu alți prieteni alergători, chiar am început să alergăm. Am început să luăm parte la spectacolul pădurii zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună, an după an.

Pădurea este fantastică și, de fiecare dată, altfel... Pădurile Bistrițene sunt o formă de terapie, de psihoterapie, de terapie fizică... și mai mult de atât.

Ochii văd frumusețea din fiecare copac, din fiecare culoare a frunzelor, din fiecare smoc de iarbă înrourat. Urechile aud vântul ce suflă lin printre crengi, aud concertul extraordinar al păsărilor pădurii. Nările adulmecă mirosurile florilor, ale rășinilor, ale fructelor de pădure, ale ciupercilor... Pașii alergătorilor mușcă din pământul reavăn, pas după pas.

Uneori se aude inima cum bate să sară din piept, se aude respirația sacadată, se aude ploaia... În pădure, rugăciunea e altfel...

De cele mai multe ori, mai aleargă cu noi căprioare, vulpi… chiar urși și mistreți.

Păduri Bistrițene e mult… Păduri Bistrițene e totul… Păduri Bistrițene nu s-a născut dintr-o idee, Păduri Bistrițene a existat dintotdeauna și va dăinui pentru totdeauna.

Decideți să pătrundeți și voi în Păduri Bistrițene, decideți să pătrundeți în păduri. Veți deveni alți oameni, veți redeveni poate copii, vă veți vindeca… și veți fi fericiți.

Încercați… Îndrăzniți… Poftiți… Alergați… Pășiți… Pedalați…

Păduri Bistrițene vă așteaptă!